Două drumuri, două vieti
1. o9.2022

Era o dată lângă o pădure
Ce începea la margine de sat
O casă mare a unui bogătan
Pe lângă el se aciuise un sărac

Si amârtul nu avea nimic
Nici vite multe, sau câmpii
În schimb avea o colibuță
Si-o ceată-ntreagă de copii

Cu anevoie aducea acasă
Putinii bani ce greu i-a câstigat
Muncea din zori si până-n noapte
Pe la vecinul lui bogat
***********************
Vecinul lui bogat se desfăta
În casa mare-ndestulată
Ce era tristă si pustie
Căci n-a fost binecuvântată

Întodeauna în rugăciune
Cereau averi si multe bogătii
Gândind că e mai bine să trăiască
Uitând, sa ceară de la Domnul si copii

Le era masa seacă si pustie
Tăcută-adânc ca un mormânt
Si-ndoliata lui nevastă
De multe ori mânca plângând

Ea, câte-o dată mai pleca
În orăselul ce-l zării in vale
Dar todeauna seara se-ntorcea
În suflet, cu mai multă jale

Când, într-o zi mijiră ochii
Spre mica poartă de la vie
Era vecinul lor sărman,
Cântând voios cu bucurie

Atuncea ei se îtelesese din priviri
Si amândoi un gând avea
Sărmanul acela fi-va bucuros
Când de-un copil îl va scăpa

Nu mai statu', porniră repejor
Spre poarta mica aplecată
Acelui om sărman sa-i spună
Dorinta lor cea buna-ndată

Noi ne-am gandit să sti;
Ca esti sărac, nimic nu ai
Si vrem să te mai uşurăm
Pe-al tău mezin ca să ne dai

O, dar argatul cunostea
Din firea lui o vorbă-aleasă
O. . bună seara domnul meu
Si bună seara, doamnă jupaneasă
***************************
-Un copilas ca să vă dau?
Cum ati putut asta a gândi?
Chiar zece dacă as avea
Nici unul nu l-as dărui

Când seara mă întorc acasă
M-aplec si tare mulțumesc
Îi strig pe nume, si îi pun
În mâna Tatălui ceresc

Nici aurul nici lume-ntreagă
Nici bani să-mi daţi, sau bogații
Nu mi -as da o dat' cu capul
Niciunul din ai mei copii. Amin!